Satul Turtureşti este atestat documentar pentru prima dată, în anul 1462 - sub denumirea de Tortoreşti - într-un hrisov al domnitorului Ştefan cel Mare; el păstrându-şi până astăzi vechiul amplasament la N-V de Girov.
În vechime meleagul era bine impădurit şi aparţinea boierului Balş din Iucaş, ulterior el revenind sub formă de danie, mănăstirilor Bistriţa şi Bisericani.
În anul 1632 exista aici o bisericuţă a unui schit de călugări, in jurul căruia se formaseră câteva gospodării le muncitorilor care o deserveau. Intre anii 1766-1768, aceasta biserică este refăcută din lemn de stejar de către arhimandritul Misail de la Bisericani.
Este refăcută din nou in anii: 1825 (anul atestării oficiale) şi 1856, beneficiind şi de o reparaţie capitală – din temelie- in anul 1930, prin râvna părintelui I. Negrea de la Gura Văii. La data de 17 august 1930, este resfinţită de către protopopul Ghe. Popovici alături de un sobor numeros de preoţi, de faţă fiind prezente şi oficialităţile politice ale vremii impreună cu numerosi credincioşi din imprejurimi.
Alte renovări si lucrări de intreţinere s-au făcut in timpul păstoririi P.C. Pr. Holban Mircea Ilie (paroh intre 1978-2002): s-a construit un prăznicar; cimitirul a fost imprejmuit cu gard; draniţa de pe biserică a fost schimbată si a fost revopsită pe interior şi pe exterior dandu-i-se astfel o infăţisare cât mai frumoasă.
După anul 2002 s-au continuat lucrările de intreţinere şi conservare; s-a reuşit branşarea bisericii si a anexelor la reţeaua electrică aflată la o distanţă considerabilă; s-a schimbat tâmplăria veche si deteriorată; a fost refăcută in totalitate casa socială a parohiei iar in prezent parohia deţine o frumoasă casă parohială aflată in curs de finalizare.
In viitor se are in vedere iniţierea lucrărilor de reabilitare şi conservare ale bisericii parohiale, respectând bineinteles normativele legislatiei in vigoare dar şi punerea pietrei de temelie a unui nou sf. lăcaş, mai aproape de vatra satului şi de nevoile duhovniceşti ale credincioşilor.
Stilul arhitectural al bisericii, este cel al bisericilor de lemn din Moldova, in plan treflat, cu o largă deschidere in dreptul stranelor şi cu o clopotniţă in etanş.
Deoarece biserica este construită din bârne, Comisia monumemtelor istorice i-a desemnat titlul de monument istoric, atribuindu-i indicativul NT-II-m-B-10725.
Actualmente, obiecte care să prezinte interes din punct de vedere istoric, artistic sau documentar, nu mai există.
Dintre preoţii slujitori la altarul aceste sfinte biserici amintim : pr. I. Trifan, pr. V. Popovici, pr. I. Negrea, pr. Alexandru Mazilu, pr. I. Bolboceanu, pr. Alexandru Mazilu, pr. Ilie Popa, pr. Danielescu, pr. Silviu Sologiuc, pr. Aurel Sburlea, pr. Holban Mircea Ilie, iar din 1 august 2002 si până în prezent P.C. Pr. Ţurcă Constantin.
